Nibiru – Would you? –
Dar sti ceva? Arat-mi lumea, lumea veche, lumea din totdeauna, si-ti arat o lume noua. De ce n-o vezi? Nu stiu. E atat de usor. Lumea nu e niciodata cum era. Cum era acum un 10 ani, acum 2 ani, acum 5 luni, acum 3 saptamani, acum 4 zile. Niciodata. Acum o ora, acum 5 minute, acum o secunda. Pentru ca cu fiecare secunda, persoana individuala oarecare se schimba. Si astfel, cu fiecare secunda, lumea, ca un tot, formata din miliarde de persoane individuale, se schimba. Pentru ca in fiecare secunda cineva zambeste, cineva plange, cineva moare, cineva se naste. Cineva fumeaza, cineva danseaza, cineva omoara. In fiecare secunda oamenii se schimba, pentru ca in fiecare secunda este un factor care ii face sa se schimbe. pentru ca schimbarea e singurul lucru constant. Chiar daca totul e la fel, totul e diferit. E unul dintre principiile acestei lumi. Si printre cele mai importante, probabil.
-
Fiecare om e singur. Fiecare traieste pentru el insusi. Nimeni nu e cineva, niciodata. Asa cum nimeni nu e un nimeni, niciodata. Nu exista exceptii care intaresc regula, exista doar exceptii si reguli.
-
Un baiat, o fata, un fost New York. O fantana. Liniste, 7 dimineata, numere. Zile, saptamani, timp pierdut. Nimic nu are sens. Stiai asta ?
-
K2 o vazu apropiindu-se. Era ceva calmant la ea. Avea oarecum ideea ca, cu acea fata, zambetele ar fi vorbit intr-adevar si nu ar fi fost nevoie sa foloseasca cuvinte, nemiloase, mii-de-sensuri, civunte. Avea impresia ca era destul sa gandeasca, privind-o in ochi, si ea va intelege. Era atat un sentiment placut, cat si neplacut.
Il saluta. Vezi ? Aveam dreptate. In astfel de situatii, strainii simt nevoia sa vorbeasca. Trebuie sa fie in natura omului. Cineva a spuns odata ca oamenii nu pot sta singuri pentru ca nu s-ar suporta pe ei insisi. Dar, daca ar sta singuri, cu cineva ? Ar fi tot singuri, si totusi nu ar fi.
-
Asteapta un raspuns ?
-
Nu, va intelege. Ii zambi.
Foarte interesanta ideea cu schimbarile, adevarata si nu chiar in totalitate. Da, schimbari se produc, schimbari iremediabile, da, in fiecare secunda, dar din multe puncte de vedere lumea e la fel, doar contextul s-a schimbat. Societatea a evoluat, tehnologia s-a dezvaltat, dar natura umana a ramas aceeasi.
Cat despre ideea cu singur cu cineva, depinde ce intelegi prin asta. Daca prin asta intelegi sa te simti singur chiar daca esti cu cineva, atunci asta mi se pare cel mai rau, o instrainare, insingurare care pt mine, cel putin, ar fi greu de sportat, ba chiar poate insuportabila. Dar daca prin asta intelegi ca fii cu cineva pe care nu cunosti, dar cu care poti vorbi, strainul de care ziceai, si nu ar fi vorbe golite de sens, schimbate din politete sau plictiseala, atunci s-ar putea crea o atmosfera clada si, intr-un fel, nu ai mai fi singur.